România dispune de resurse energetice cu costuri reduse, provenite în principal din hidrocentrale și reactoare nucleare, însă acest avantaj nu se traduce direct în scăderea prețurilor pentru cetățeni. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, explică faptul că structura pieței și mecanismele de funcționare permit energiei scumpe să determine tarifele finale. Această discrepanță între potențialul de producție ieftină și costul real de achiziție este rezultatul unor decizii de organizare a pieței energetice naționale.
Problema principală provine din reorganizarea CONEL din anul 2000, proces care a separat producția hidro de cea termo în companii independente, cu interese comerciale proprii. Dumitru Chisăliță subliniază că, în loc de un sistem integrat unde hidrocentralele, reactoarele nucleare și termocentralele ar putea completa reciproc resursele, România are un sistem fragmentat. În acest model, fiecare companie urmărește propriile venituri, profituri și planuri de investiții, în loc să existe o planificare integrată la nivel național care să optimizeze întregul sistem energetic.
Fragmentarea duce la o competiție între surse cu structuri de cost complet diferite, precum hidrocentralele și centralele pe cărbune sau gaze. Deoarece o hidrocentrală nu are cheltuieli cu combustibilul sau emisiile, ea ar putea oferi prețuri mici, însă pe piața actuală, interesele comerciale individuale au înlocuit viziunea de ansamblu. Astfel, producătorii de energie ieftină pot vinde la prețuri ridicate, în timp ce termocentralele trebuie să își acopere costurile mari, ceea ce influențează direct facturile consumatorilor.
Mecanismul european numit „merit order” contribuie direct la menținerea prețurilor ridicate, deoarece producătorii sunt plătiți la prețul ultimei centrale necesare pentru acoperirea consumului. Dumitru Chisăliță oferă un exemplu în care, pentru un consum de 100 MWh, dacă energia solară și hidro acoperă 80 MWh, iar restul de 20 MWh este furnizat de o centrală pe gaze la 180 de euro/MWh, toți producătorii primesc acest tarif. Prin urmare, chiar și energia solară sau cea hidro este vândută la prețul stabilit de centrala pe gaze.
Expertul consideră că cea mai mare greșeală a reformei energetice de la începutul anilor 2000 a fost confundarea concurenței cu fragmentarea pieței. România are una dintre cele mai diversificate structuri de producție din Europa, incluzând eolian, solar, nuclear și gaze, dar acest avantaj este diminuat de modelul de organizare al societăților. În loc de optimizarea costurilor printr-un mix energetic echilibrat, sistemul actual funcționează pe baza unui ordin de merit care trage prețurile în sus.
Evoluția pieței de energie din România este marcată de decizii legislative de acum două decenii care au modelat arhitectura actuală a sectorului. Deși liberalizarea pieței a fost necesară, separarea forțată a tipurilor de producție a creat un mediu în care interesele comerciale divergente au înlocuit optimizarea resurselor naționale. Această structură a fost implementată în contextul unei reforme care a prioritizat fragmentarea în detrimentul eficienței sistemului integrat.