România se confruntă cu o problemă serioasă de securitate energetică pe măsură ce intră în sezonul rece, neputând acoperi din producția internă nici măcar consumul relativ redus de energie electrică în anumite intervale ale zilei. Situația este marcată de necesitatea importurilor scumpe, în condițiile în care consumul va crește în lunile următoare, fără o perspectivă clară de îmbunătățire a capacităților de producție disponibile în sistemul național.
La începutul lunii octombrie, datele arată că România a importat aproximativ 3.400 MW, în timp ce producția internă a fost de doar 2.900 MW. Această disparitate a generat presiuni economice semnificative pe piața energiei, prețurile medii pentru ziua următoare depășind pragul de 1.100 lei/MWh în această săptămână. Dependența de importuri devine critică atunci când sistemul nu poate asigura echilibrul chiar și în momentele de consum scăzut.
Evoluția actuală este rezultatul unor decizii luate pe parcursul mai multor ani, care au prioritizat obiectivele Green Deal și calendarele de decarbonizare fără a corela închiderea capacităților convenționale cu punerea în funcțiune a celor noi. Investițiile care trebuiau să înlocuiască grupurile energetice retrase nu au fost finalizate la timp, iar politicile au fost dictate de ținte politice și termene de tranziție, în loc să se bazeze pe necesarul real de energie și pe structura producției disponibile.
Lipsa de coordonare între ministere a contribuit la blocaje și la poziții divergente, afectând proiectele de investiții. În timp ce Ministerul Energiei trebuie să asigure capacitățile de producție, Ministerul Economiei are nevoie de prețuri competitive pentru industrie, iar Ministerul Mediului trebuie să monitorizeze respectarea legislației. De asemenea, schimbările frecvente de conducere și numirile politice au afectat continuitatea managementului proiectelor energetice, care necesită specialiști pe termen lung.
Sistemul energetic suferă din cauza retragerii capacităților pe cărbune fără o înlocuire rapidă cu centrale pe gaze, capacități regenerabile sau sisteme de stocare. Deși puterea instalată poate fi mare, aceasta nu garantează producția necesară în momentele de vârf, cum ar fi ora 19:00, când sursele precum fotovoltaicele sau eolienele nu pot garanta livrarea. Hidrocentralele cu acumulare și centralele pe gaze rămân esențiale pentru echilibrarea sistemului în fața variațiilor rapide de consum.
În contextul actual, piața de energie este influențată și de costurile certificatelor de emisii de carbon, care cresc prețul producției pe combustibili fosili. Această presiune economică afectează direct industriile energointensive, riscând să ducă la scăderea producției sau la pierderea competitivității. Pe măsură ce iarna se apropie, presiunea asupra sistemului va crește, iar capacitățile de producție nu pot fi extinse suficient de rapid pentru a compensa întârzierile de ani de zile.