Raportul anual al administrației fiscale irlandeze, Revenue Commissioners Annual Report 2025, propune o schimbare de paradigmă în modul în care este evaluată eficiența instituțiilor fiscale. În loc să se concentreze exclusiv pe numărul de controale efectuate sau pe veniturile colectate, autoritățile sugerează utilizarea decalajului fiscal, cunoscut sub numele de tax gap, ca indicator de rezultat. Această abordare vizează legarea conformării voluntare a contribuabililor de managementul riscului și de intervenția fiscală directă.
Evaluarea performanței nu mai poate fi limitată la indicatori de activitate, precum valoarea obligațiilor fiscale stabilite suplimentar sau numărul de intervenții realizate. Creșterea veniturilor poate fi influențată de inflație, de evoluția economiei sau de modificarea cotelor de impozitare, fără a reflecta neapărat o îmbunătățire a eficienței administrative. Astfel, o scădere a valorii obligațiilor stabilite prin audit nu indică întotdeauna o performanță scăzută, ci poate fi rezultatul unei creșteri a conformării voluntare.
Conceptul de tax gap reprezintă diferența dintre obligațiile fiscale teoretice și veniturile efectiv colectate de la contribuabili. În cazul TVA, acest indicator, numit VAT gap, include nu doar neconformarea deliberată, ci și factori precum insolvențele, falimentele, erorile de calcul sau optimizarea fiscală legală. Reducerea sustenabilă a acestui decalaj este obiectivul principal, fiind realizată prin prevenție, servicii mai bune pentru contribuabili și utilizarea tehnologiei pentru identificarea riscurilor.
Datele din raportul irlandez arată că, în anul 2025, Revenue a realizat 237.550 de intervenții de audit și conformare, generând 734 de milioane de euro. De asemenea, au fost identificate 189 de cazuri de evitare fiscală, care au produs un rezultat de 41,7 milioane de euro. Aceste cifre demonstrează o orientare către zonele de risc, utilizând analiza datelor și tehnologia pentru a prioritiza intervențiile acolo unde impactul asupra colectării este cel mai ridicat.
Digitalizarea și utilizarea inteligenței artificiale sunt văzute ca instrumente esențiale pentru reducerea tax gap-ului, nu ca scopuri în sine. Un sistem digital performant trebuie să contribuie la identificarea rapidă a discrepanțelor și la reducerea costurilor de control. Obiectivul este transformarea informației în acțiuni administrative proporționale, evitând în același timp solicitarea excesivă de date care ar putea crea sarcini administrative disproporționate pentru contribuabili, respectând astfel un echilibru instituțional.
În cadrul sistemelor economice moderne, administrațiile fiscale tind să utilizeze tot mai mult analiza datelor pentru a trece de la un model reactiv la unul preventiv. Această evoluție este susținută de tendințe internaționale, precum cele observate în cadrul OECD, unde verificările electronice și inteligența artificială devin standarde pentru gestionarea riscurilor. Eficiența este astfel măsurată prin capacitatea de a anticipa neconformarea și de a facilita plata taxelor prin proceduri simplificate.