Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR, a propus un nou concept teoretic, denumit „decalajul Azazel”, pentru a descrie asimetria dintre progresul tehnologic și capacitatea de reglementare. Această noțiune definește diferența dintre viteza cu care o societate dobândește noi capacități tehnologice și viteza cu care dezvoltă normele, instituțiile și responsabilitatea necesară. În contextul extinderii inteligenței artificiale, acest decalaj poate genera riscuri sistemice dacă productivitatea tehnologică crește mult mai rapid decât capacitatea de a identifica pericolele și de a reglementa procesele.
Analiza pune accent pe faptul că dezvoltarea instrumentelor puternice nu garantează automat înțelepciunea necesară utilizării lor. Leonardo Badea folosește analogia mitului Azazel pentru a ilustra tensiunea dintre puterea oferită de tehnologie și dilema etică a controlului. Dacă decalajul dintre tehnologie și guvernanță rămâne mare și pozitiv, societatea își reduce capacitatea de a se dezvolta fără riscuri cu caracter disruptiv. Este esențială, prin urmare, monitorizarea modului în care progresul tehnic influențează adaptarea regulilor de guvernanță la noua realitate.
Din perspectivă financiară, implementarea inteligenței artificiale va necesita fonduri masive de pe piețele de capital sau de pe piața bancară. Leonardo Badea subliniază că, deși AI poate crește inițial datoria publică prin investiții, acest lucru poate fi sustenabil dacă multiplicatorul fiscal este ridicat. Un euro sau un leu investit în tehnologii de tip AI ar putea contribui la creșterea economiei mai mult decât investițiile standard în infrastructură. Scopul final este ca creșterea productivității să transforme datoria într-un instrument de finanțare a capacității productive.
Pentru a înțelege acest fenomen, a fost utilizat un model de simulare bazat pe modelul neoclasic de creștere Solow, care include capitalul fizic, tehnologic și organizațional. Simulările arată că un impuls de eficiență tehnologică, fără o creștere simultană a resurselor alocate guvernanței, accentuează dezechilibrul. În schimb, scenariul dezvoltării complementare, care presupune creșterea ponderii investițiilor în capital organizațional de la 4% la 10%, favorizează convergența ritmurilor de acumulare. Această abordare transformă guvernanța dintr-o obligație de conformitate într-o investiție strategică.
Reglementarea acestor tehnologii a făcut un pas important prin adoptarea, în anul 2024, a Regulamentului european privind inteligența artificială (AI Act). Această jurisdicție a stabilit un cadru legislativ amplu, bazat pe principiul proporționalității cerințelor de reglementare în raport cu riscurile asociate. Implementarea graduală a acestui regulament, care va începe în anul 2025, urmărește să concilieze progresul tehnologic cu protejarea drepturilor fundamentale și asigurarea transparenței. Astfel, se încearcă gestionarea riscurilor pentru a permite o tranziție ordonată a operatorilor economici.
Evoluția economiei și adoptarea tehnologiilor emergente sunt procese complexe care necesită echilibru între investiții și reglementare. În contextul actual, stabilitatea economică depinde de capacitatea de a transforma salturile de productivitate în bunăstare generală și creștere a veniturilor fiscale. Analiza riscurilor de guvernanță rămâne un element critic pentru asigurarea unei tranziții care să nu genereze vulnerabilități financiare majore prin finanțarea unor proiecte care nu sunt suficient de viabile pe termen lung.