O nouă investigație științifică publicată în revista PNAS Nexus la data de 29 septembrie 2026 infirmă afirmațiile istorice privind progresul programului nuclear german. Cercetarea, coordonată de Patrick J. Park de la Universitatea Columbia, demonstrează că naziștii erau departe de a finaliza un reactor funcțional pentru fabricarea unei bombe atomice. Studiul se bazează pe analiza uraniului și a apei grele utilizate de Germania lui Hitler în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Fizicianul german Werner Heisenberg susținuse în anul 1947 că reactorul nuclear B8 era aproape de finalizare la sfârșitul conflictului. Heisenberg, care a condus acest proiect, afirma că reactorul era insuficient doar pentru că îi lipsea o cantitate relativ mică de uraniu pentru a genera o reacție de fisiune autosusținută. Totuși, noul studiu condus de Patrick J. Park, doctorand la Universitatea Princeton, arată că erorile de calcul ale lui Heisenberg au fost semnificative.
Analiza documentelor istorice și a celor două cuburi de uraniu supraviețuitoare indică faptul că reactorul B8 nu avea resursele necesare. Cercetătorii au stabilit că dispozitivul german poseda mai puțin de jumătate din cantitatea de apă grea și aproximativ jumătate din cantitatea de uraniu necesară pentru o reacție în lanț continuă. Patrick J. Park a declarat că rezultatele sale susțin faptul că Heisenberg a greșit cu un factor de aproximativ doi în estimările sale inițiale.
Echipa de cercetare a identificat deficiențe critice în aprovizionarea cu materiale esențiale pentru proiectul nazist. Reactorul B8 conținea doar aproximativ 1.400 de literi de apă grea, deși avea nevoie de peste 3.000 de literi pentru funcționare. De asemenea, reactorul avea un total de 1.540 de kilograme de uraniu, distribuite în 664 de cuburi, însă cercetătorii au concluzionat că ar fi fost necesar un minim de 1.200 de cuburi pentru a susține reacția.
Studiul a examinat și posibilitatea utilizării grafitului ca moderator, o alternativă folosită de Statele Unite. Rezultatele arată că un reactor bazat pe grafit era impracticabil în Germania din cauza nivelurilor ridicate de bor în cărbunele local, care absorb neutronii. Deoarece apa grea era produsă într-o singură fabrică din Norvegia, ocupată de Germania, resursele au fost insuficiente. Cercetătorii au concluzionat că Germania nu ar fi putut construi reactoare funcționale în acea perioadă.
Dezvoltarea bombei atomice a fost realizată inițial de Statele Unite, tehnologia fiind utilizată pentru a forța capitularea Japoniei în august 1945. În contextul istoric al celui de-Al Doilea Război Mondial, resursele germane au fost limitate de bombardamente și de lipsa de prioritate acordată calculelor fizicii neutronilor. Această investigație oferă o perspectivă clară asupra limitărilor tehnice și logistice ale programului nuclear al Germaniei naziste.