Utilizarea inteligenței artificiale pentru dezvoltarea armelor biologice a devenit o preocupare majoră pentru experții în securitate, serviciile de informații și organizațiile internaționale. Deși scenariul pare unul de domeniul science-fiction, capacitatea tehnologiilor moderne de a procesa volume uriașe de date în timp scurt ridică riscuri reale. Progresele din biotehnologie permit acum analizarea și modificarea agenților patogeni cu o precizie sporită, facilitând potențial abuzul de către actori diversi.
Directorul serviciului britanic de informații interne, MI5, Ken McCallum, a avertizat în octombrie 2026 că inteligența artificială ar putea amplifica riscurile asociate armelor biologice existente. Acesta a subliniat că noile tehnologii pot facilita apariția unor tipuri noi de arme, inclusiv în mâinile unor actori nestatali. Tehnologia poate fi folosită pentru a crea agenți patogeni mai periculoși, transformând procesul de cercetare într-un instrument de amenințare la adresa securității globale.
Compania americană de inteligență artificială Anthropic a raportat, în septembrie 2026, că a identificat și blocat încercări de utilizare a sistemului Claude în contexte legate de posibile cercetări despre arme biologice. Raportul menționează solicitări pentru finanțarea unor cercetări de tip „gain-of-function” și proiecte privind studierea unor variante ale gripei aviare care ar putea fi mai ușor transmisibile la mamifere. Aceste activități oscilează la granița dintre scopurile medicale preventive și obiectivele militare.
Armele biologice, care includ bacterii, virusuri, fungi sau toxine precum antraxul, se diferențią de cele chimice prin mecanismul de acțiune. În timp ce armele chimice utilizează toxicitatea substanțelor pentru a afecta victimele în câteva secunde, armele biologice provoacă boli infecțioase cu efecte care apar după ore, zile sau săptămâni. Această capacitate de a provoca îmbolnăviri și de a permite transmiterea de la o persoană la alta face controlul acestor agenți extrem de dificil.
Problema „dublei utilizări” reprezintă una dintre cele mai mari provocări, deoarece echipamentele de laborator folosite pentru vaccinuri pot servi și scopurilor militare. De asemenea, un atac biologic poate fi confundat inițial cu o epidemie naturală, ceea ce îngreunează investigațiile. Deși Convenția privind armele biologice (BWC) interzice dezvoltarea și utilizarea acestora din 1975, lipsa unui mecanism de verificare similar cu cel al Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW) limitează controlul efectiv.
Armele biologice fac parte din categoria armelor de distrugere în masă, alături de cele nucleare și chimice, fiind grupate sub denumirea de arme NBC. Acestea sunt definite de Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Națiunilor Unite ca fiind utilizarea deliberată a unor agenți biologici pentru a provoca daune oamenilor, animalelor sau plantelor, utilizând un agent biologic și un sistem de dispersare.