Analiza datelor de pe platforma guvernanta.gov.ro arată că managementul companiilor de stat din România este caracterizat mai degrabă de rolul de custode decât de cel de manager. În loc să construiască și să extindă organizațiile, conducătorii actuali tind să mențină status quo-ul, având o expertiză limitată în domeniile pe care le supraveghează. Această situație este accentuată de faptul că rezultatele financiare sunt adesea garantate de tarifele de piață sau de poziția de monopol, reducând relevanța performanței manageriale.
Expertiza de domeniu este o resursă rară în structurile de decizie ale întreprinderilor publice. Datele indică faptul că 51% dintre persoanele analizate nu au lucrat niciodată în domeniul companiei pe care o conduc, iar în consiliile de administrație această cifră crește la 61% din mandate. Mai mult, anvergura organizațiilor conduse este redusă, deoarece cel mult 22% dintre lideri au gestionat vreodată entități cu peste 500 de angajați, existând doar 16 persoane care au condus organizații de peste 5.000 de oameni.
Procesul de selecție pare să prioritizeze atribuțiile de funcție în detrimentul rezultatelor concrete. Într-o analiză a CV-urilor, s-a observat că 79% dintre acestea enumeră exclusiv atribuții, în timp ce doar 7% conțin rezultate cuantificabile, precum creșteri sau investiții finalizate. Această abordare transformă procesul de recrutare într-o simplă verificare a conformității cu fișa postului, rather decât într-o evaluare a capacității de a genera valoare economică sau de a gestiona crize în mediul de afaceri.
Traseul politic reprezintă un factor determinant în numirile de la conducere, chiar și atunci când nu este declarat oficial. Deși platforma consemnează apartenența politică a doar 18% dintre persoane, analiza CV-urilor relevă că 34% dintre cei analizați au un istoric politico-administrativ. Această tendință este și mai pronunțată în consiliile de administrație ale monopolurilor, unde 47% dintre mandatele de membru aparțin unor persoane cu un astfel de traseu, sublinind legătura dintre puterea politică și pozițiile de conducere.
Remunerațiile pentru aceste funcții sunt semnificative, însumând peste 130 de milioane de lei pe an conform datelor centralizate. Un director general câștigă, la mediană, aproximativ 32.000 de lei brut pe lună, o sumă de peste trei ori mai mare decât salariul mediu brut din România. Paradoxal, în companiile de stat, cele mai mari plăți sunt adesea oferite acolo unde managementul este mai puțin critic pentru performanță, cum sunt monopolurile, în timp ce în piețele concurențiale veniturile sunt mult mai mici.
Guvernanța întreprinderilor de stat în România este reglementată prin legi care includ cerințe de experiență și independență, însă aplicarea acestora rămâne o provocare. Deși țara a obținut majoritatea avizelor necesare în cadrul procesului de aderare la OCDE, există o discrepanță între standardele de pe hârtie și realitatea din consiliile de administrație. În alte state europene, precum Suedia sau Germania, regulile de transparență și de competență tehnică sunt aplicate mult mai riguros pentru a asigura profesionalismul la conducere.