România deține instrumente juridice menite să protejeze finanțările noi acordate companiilor aflate în restructurare sau insolvență, însă piața de capital nu a dezvoltat un segment de investitori specializați. Această lipsă de actori capabili să își asume riscurile redresării creează un gol între finanțarea bancară tradițională și nevoile de capital ale firmelor cu potențial de recuperare. Speranța Munteanu, Managing Partner VERIDIO Return, a subliniat acest fenomen în cadrul unui eveniment organizat de Financial Intelligence pe 2 noiembrie.
Băncile pot continua să participe la procesele de redresare prin restructurarea creditelor existente, dar întâmpină limite economice și prudențiale. Atunci când o restructurare nu mai oferă o perspectivă credibilă de rambursare, o expunere nouă devine greu de justificat pentru instituțiile bancare. În acest moment critic, înainte ca valoarea afacerii să se piardă definitiv, apare necesitatea unui alt tip de finanțator care să injecteze capital nou în schimbul unor poziții de plată protejate de lege.
Legislația română oferă deja protecții, precum rangul prioritar pentru anumite finanțări acordate în perioada de observație în cadrul restructurării preventive. Totuși, Speranța Munteanu a descris acest potențial investitor ca fiind un „finanțator incognito”, deoarece acesta există în lege, dar nu este vizibil ca actor de piață. Piața nu a construit încă un actor care să intre sistematic în acest spațiu, fiind dispus să accepte un risc ridicat pentru a susține continuarea activității.
Un aspect crucial pentru atragerea acestor investiții este modul în care riscul este împărțit între creditori, noii finanțatori și acționarii existenți. Acționarii trebuie să demonstreze un angajament real, cunoscut sub termenul „skin in the game”, prin aporturi de capital sau subordonarea creanțelor. Speranța Munteanu a menționat că este esențial ca aceștia să participe efectiv la risc, evitând situațiile în care resursele au fost retrase anterior din companie prin dividende sau împrumuturi către afiliați.
În cazul companiilor cu acționariat public, intervențiile trebuie să respecte regulile europene privind ajutorul de stat. Pentru întreprinderile mari, orientările Comisiei Europene impun o contribuție proprie reală de cel puțin 50% din costul restructurării. Speranța Munteanu a propus ca soluție de politică publică crearea unui vehicul de investiții care să participe alături de capitalul privat, în condiții comparabile, pentru a debloca acest segment de piață prin proiecte-pilot.
În contextul economic actual, gestionarea deficitului bugetar și a stabilității financiare rămâne o prioritate pentru autoritățile publice. Deși cadrul juridic, precum Legea nr. 85/2014, permite acordarea de finanțări cu prioritate la restituire în insolvență, lipsa unui mecanism de finanțare alternativă limitează capacitatea de redresare a firmelor. Finanțarea nu poate crea viabilitatea unei afaceri, dar poate oferi resursele și timpul necesar pentru ca procesul de recuperare să fie implementat cu succes.