Economia României traversează o perioadă de încetinire, cu o creștere de doar 0,7% înregistrată în anul 2025. Conform unei analize realizate de ING Bank, se anticipează o contracție anuală a PIB-ului în perioada 2026, urmată de o redresare estimată la aproximativ 2,2% pentru intervalul 2027-2028. Această evoluție reflectă o slăbiciune de natură ciclică, alimentată de consolidarea fiscală, inflația ridicată, consumul redus și o cerere externă slabă.
Analistii au evaluat și PIB-ul potențial, reprezentând viteza maximă de creștere fără a genera presiuni inflaționiste constante. Răspunsul ING Bank pentru acest indicator este de aproximativ 2% în prezent, o valoare semnificativ mai mică decât cea de dinainte de pandemie. Pentru comparație, FMI a estimat creșterea potențială la circa 3,7% în perioada 2017-2019, în timp ce în raportul său din 2025, FMI a situat acest prag la 2% pentru anul 2025 și la 1,8% pentru 2026.
Deși recesiunea actuală ar putea exagera daunele structurale, ING Bank estimează că potențialul de creștere ar putea urca la 2,4–2,7% în perioada 2027–2029, pe măsură ce vânturile ciclice adverse se estompează. Totuși, pentru a depăși pragul de 3%, prevăzut de FMI pentru 2029–2030, este necesară o utilizare mai intensă a forței de muncă și un randament mult mai bun al investițiilor prin productivitate. Problemele nu derivă din lipsa investițiilor, ci din dinamica forței de muncă și productivitate.
Investițiile fixe brute s-au menținut în jurul unui sfert din PIB, iar investițiile publice au ajuns la un nivel excepțional de ridicat. Portofoliul de investiții, format din drumuri, căi ferate, infrastructură energetică și rețele digitale, reprezintă partea optimistă, deoarece poate stimula productivitatea prin reducerea costurilor de transport și îmbunătățirea accesului la energie. Aceste beneficie pot apărea cu întârziere, permițând îmbunătățirea creșterii potențiale chiar și în contextul dificultăților economice de scurtă durată.
Anul 2027 va reprezenta un punct de tranziție critic, deoarece PNRR se încheie în august 2026. Deși proiectele din fondurile de coeziune vor continua, fluxurile de fonduri din UE vor fi mai reduse decât în anii de vârf, ceea ce va duce la o moderație a investițiilor publice. Prin urmare, succesul economic va depinde de tranziția către investițiile private. Dacă infrastructura va stimula fabricile și capacitatea logistică, capitalul poate contribui cu aproape un punct procentual la creștere.
În ceea ce privește piața muncii, evoluția depinde de integrarea femeilor, tinerilor și a lucrătorilor în vârstă, precum și de reducerea economiei informale. Deși îmbătrânirea populației este un proces predeterminat, utilizarea forței de muncă poate fi optimizată prin servicii de sănătate și îngrijire pentru copii, precum și prin valorificarea migrației. Această gestionare a resurselor umane este esențială pentru a susține un randament economic durabil pe termen lung.
Contextul economic actual este marcat de o presiune constantă asupra bugetelor, în condiții în care autoritățile caută echilibrul între cheltuielile de investiții și stabilitatea fiscală. În acest cadru, deciziile privind gestionarea fondurilor europene și capacitatea de absorbție a proiectelor de infrastructură rămân piloni centrali pentru evitarea unei perioade prelungite de stagnare economică în România.