Piețele emergente au demonstrat o reziliență sporită în fața șocurilor financiare globale după criza mondială, conform unei analize realizate de Annamaria de Crescenzio și Etienne Lepers din cadrul OECD. Studiul, publicat de CEPR VoxEU, indică faptul că, deși factorii globali rămân influenți, cadrul politicilor interne determină modul în care aceste șocuri sunt transmise economiilor. Analiza s-a concentrat pe datele colectate de la 23 de piețe emergente în perioada 2010-2023.
Factorii globali precum aversiunea la risc, evoluția dolarului american, prețurile materiilor prime și riscul geopolitic continuă să influențeze puternic fluxurile de portofoliu. Totuși, impactul acestora este concentrat în principal asupra investițiilor de portofoliu, reprezentate de acțiuni și obligațiuni. În perioada post-criză, acești factori nu au prezentat o asociere statistic semnificativă cu investițiile străine directe, în timp ce fluxurile bancare au fost parțial afectate de incertitudine și de prețurile materiilor prime.
Riscul geopolitic a devenit un canal separat și tot mai important pentru alocarea internațională a capitalului. Atât riscul global, cât și cel specific fiecărei țări au avut un efect negativ asupra fluxurilor de portofoliu, intensificându-se după februarie 2022. În special, riscul geopolitic specific unei țări afectează și fluxurile de investiții străine directe, ceea ce indică faptul că deciziile de investiții pe termen lung sunt influențate tot mai mult de considerentele geopolitice.
Independența băncii centrale este identificată drept cel mai robust determinant structural pentru reducerea sensibilității la șocuri. Țările care dețin băncii centrale mai independente înregistrează ieșiri de capital mai mici atunci când riscul global crește. Al doilea factor important de atenuare a riscului este nivelul datoriei publice. Investitorii devin deosebit de sensibili la sustenabilitatea datoriei în perioadele de stres, când apar incertitudini legate de inflația viitoare, fiscalitate sau riscurile de refinanțare.
Instrumentele macroprudențiale tradiționale au avut un rol limitat în izolarea fluxurilor de portofoliu de șocurile globale, deoarece acestea se concentrează în principal pe bănci. În schimb, fluxurile de obligațiuni și acțiuni sunt influențate tot mai mult de instituțiile financiare nebancare. Această evoluție explică de ce politicile axate strict pe sectorul bancar nu reușesc întotdeauna să reducă volatilitatea investițiilor de portofoliu în fața evenimentelor externe.
Deși reziliența agregată s-a îmbunătățit, vulnerabilitatea rămâne prezentă, așa cum arată episoadele recente de turbulență. În martie 2026, investitorii străini au vândut active de portofoliu ale piețelor emergente în valoare de 82 de miliarde de dolari într-o singură lună. Această fugă a capitalului pune presiune pe cursurile de schimb și pe costurile de împrumut ale statelor, evidențiind faptul că câștigurile de reziliență nu sunt uniforme între toate economiile emergente.