Numărul insolvențelor și al falimentelor în România a cunoscut o creștere masivă în raport cu perioada precedentă, pe fondul instabilității economice din sectoare precum energia sau construcțiile. În primele opt luni ale anului 2026, 4.782 de entități, incluzând firme și persoane fizice autorizate, au intrat în insolvență, înregistrând o creștere de 4,85% față de aceeași perioadă din 2025, conform datelor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Analiza realizată de Sierra Quadrant evidențiază o lipsă critică de prevenție în rândul companiilor românești. Pentru fiecare companie care solicită protecție înainte de intrarea în insolvență, există aproape 40 de entități care ajung direct în această procedură. Din acest motiv, experții estimează că doar 2-3 firme din 100 depun eforturi reale pentru a încerca salvarea activității înainte ca situația devină iremediabilă.
O eroare fundamentală identificată este confundarea cifrei de afaceri cu disponibilitatea reală de numerar. Deși vânzările pot crește, lipsa lichidităților pentru plata salariilor, taxelor sau facturilor de energie poate duce la colaps. Problema este agravată de durata medie de plată a facturilor între companii, care anul trecut a ajuns la 144 de zile, ceea ce înseamnă aproape cinci luni de așteptare pentru încasări.
Antreprenorii tind să folosească amânarea plăților către furnizori ca o formă de finanțare, o practică riscantă în perioade de instabilitate. Ovidiu Neacșu, partener coordonator al Sierra Quadrant, explică faptul că această metodă funcționează în perioade stabile, dar devine periculoasă când întârzierile se propagă în lanț. Semnalele de alarmă includ acumularea datoriilor fiscale și utilizarea banilor destinați TVA-ului pentru activitatea curentă.
Subcapitalizarea reprezintă un alt factor de vulnerabilitate majoră pentru firmele din România. Datele BNR prelucrate de Sierra Quadrant indică faptul că necesarul agregat de recapitalizare pentru companiile cu capitaluri proprii sub limita legală a ajuns la aproximativ 160,5 miliarde de lei. În acest context, lipsa rezervelor financiare și dependența excesivă de împrumuturi bancare lasă afacerile fără spațiu de manevră în fața creșterii costurilor.
În România, mecanismele legale pentru evitarea falimentului sunt acordul de restructurare și concordatul preventiv. Deși numărul concordatelor a crescut de la 64 la 98 în primul semestru din 2026, acesta rămâne infim comparativ cu cele 3.855 de insolvențe înregistrate în aceeași perioadă. Succesul acestor procedurii este limitat, deoarece foarte puține companii reușesc să își execute integral planul de redresare fără a ajunge ulterior în insolvență.
Contextul economic general este marcat de presiuni constante asupra costurilor de producție și funcționare. Instabilitatea prețurilor la resurse și provocările din sectoarele energetice și de construcții au slăbit capacitatea firmelor de a menține finanțe predictibile pe termen lung, contribuind la accelerarea ritmului de faliment în economia românească.