Fermierii din România se confruntă cu o situație paradoxală, fiind capabili să acceseze sume masive de fonduri europene, dar rămânând fără o putere reală de negociere. În perioada 2023-2025, sumele primite din cadrul Politicii Agricole Comune s-au ridicat la aproape 6 miliarde euro pentru plăți directe și alte scheme de finanțare. La aceste valori se adaugă și peste 500 milioane euro prevăzute pentru anul 2026, precum și circa 2 miliarde euro din bugetul național pentru susținerea diferitelor scheme dedicate sectorului.
Deși au beneficiat de aceste resurse financiare, mulți producători au protestat în fața Palatului Victoria, acuzând subfinanțarea agriculturii și zootehniei. Datele arată că România are la dispoziție, prin actualul cadru financiar multianual, aproximativ 15,8 miliarde euro pentru agricultură și dezvoltare rurală. Totuși, volumul importurilor de produse agroalimentare este de aproximativ 13,7 miliarde euro anual, o sumă care reprezintă aproape două treimi din valoarea întregii producții agricole primare interne, estimată la 21,5 miliarde euro.
Problema principală este organizarea extrem de slabă a producătorilor, care îi lasă vulnerabili în fața marilor lanțuri comerciale. Conform Planului Strategic PAC, doar 0,03% dintre ferme participă la forme de cooperare sprijinite, iar doar 1% din valoarea fructelor și legumelor comercializate trece prin organizații de grup. În comparație cu alte state europene, România are o rată de organizare de doar 2%, mult sub nivelul din Spania sau Italia, ceea ce accentuează fragmentarea sectorului agricol național.
Raportul Curții de Conturi Europene subliniază că această lipsă de structură afectează competitivitatea, deoarece majoritatea producătorilor preferă să vândă în piața liberă sau către intermediari. În timp ce în Belgia sau Danemarca, organizațiile de producători concentrează majoritatea ofertei, în România cele mai mari patru organizații comercializează împreună doar 1% din producția de fructe și legume. Această dispersie îi împiedică pe fermieri să negocieze eficient cu retailerii care operează prin structuri puternic concentrate.
În contextul european, organizările de producători sunt esențiale pentru modernizarea echipamentelor, automatizarea proceselor și reducerea costurilor de energie sau apă. Totuși, numărul membrilor acestor organizații a scăzut semnificativ la nivelul Uniunii Europene, de la 312.823 în 2012 la 1 care a ajuns la 191.310 în 2023. Această tendință de retragere a fermierilor din structurile de cooperare pune sub semn lên de eficiența actualelor mecanisme de sprijin financiar.
Sectorul agricol rămâne un pilon economic major, contribuind la stabilitatea alimentară a continentului. În 2024, agricultura a generat o valoare de 532 de miliarde euro, reprezentând 1,2% din PIB-ul Uniunii Europene. Deși fondurile europene sunt direcționate către modernizarea infrastructurii și a logisticii, experții de la Curtea de Conturi Europeană avertizează că fără reguli simplificate și un sprijin național mai coerent, fermierii vor rămâne în poziția de subordonare față de marile lanțuri de retail.