România ocupă penultima poziție în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea creditelor bancare acordate companiilor în raport cu PIB-ul țării. Conform datelor furnizate de BNR, raportul este de doar 11%, ceea ce indică o intermediere financiară scăzută pe segmentul corporate. Această situație reflectă faptul că companiile din România au acționat practic ca creditori net față de bănci, având depozite mai mari decât creditul primit de la instituțiile financiare.
În acest context, România este depășită de numeroase economii europene, fiind aproape de poziția Irlandei, care are o pondere de doar 4% a creditelor corporate în PIB. Alte țări care se află în apropierea valorii raportate de România sunt Slovenia și Polonia, care au câte 15% din PIB reprezentat de creditele firmelor, precum și Letonia, unde cifra este de 16%. Bulgaria depășește semnificativ România, având credite corporate în PIB de 24%, adică de peste două ori mai mult.
La polul opus al acestui clasament se află țările membre ale UE unde băncile creditează mult mai agresiv sectorul companiilor. Suedia conduce acest top cu o pondere de 61% a creditelor corporate în raport cu PIB-ul său, fiind urmată de Austria și Danemarca, ambele având un nivel de 55%. Franța și Finlanda se situează, de asemenea, la un nivel mult mai ridicat, cu 45% și 3va 39% din PIB, respectiv.
Situația evidențiază o diferență majoră de structură între economiile de vest și cele din estul Europei. În timp ce în Suedia sau Austria creditarea companiilor este un motor central al economiei, în România resursele companiilor rămân predominant sub formă de depozite bancare. Această lipsă de intermediere financiară activă pe segmentul corporate rămâne una dintre problemele structurale importante ale economiei românești în raport cu restul Europei.
Această evoluție a creditării subtează o problemă de acces la capital pentru companiile din România, în comparație cu alte economii europene. În timp ce în țări precum Franța sau Finlanda, raportul dintre creditele corporate și PIB este semnificativ mai ridicat, companiile românești preferă să păstreze lichiditățile în depozite. Această tendință de a fi creditori net față de bănci limitează capacitatea de expansiune bazată pe împrumuturi bancare în raport cu PIB-ul țării.
În cadrul economiei europene, accesul la creditare este un indicator cheie al maturității pieței financiare și al dinamismului sectorului de afaceri. În timp ce marile economii europene folosesc creditul bancar pentru a stimula investițiile, în România nivelul de 11% indică o dependență scăzută de intermedierea bancară pentru dezvoltarea companiilor. Această diferență de structură poate influența modul în care companiile își gestionează capitalul și își planifică investițiile pe termen lung.