Indicatorul care măsoară numărul de persoane care nu își permit financiar o mașină personală a înregistrat o scădere semnificativă în România. Conform datelor furnizate de Eurostat, nivelul acestui indicator a coborât de la 15,6% în anul 2024 la 8,1% în 2025. Această reducere de 7,5 puncte procentuale reprezintă o scădere de aproximativ 48% față de nivelul raportat în anul precedent, indicând o schimbare majoră în accesibilitatea financiară a autoturismului.
Evoluția acestui indicator arată o tendință de scădere pe termen lung, deși parcursul a fost unul variabil. În 2015, ponderea persoanelor care nu își permiteau o mașină era de 35,5%, scăzând treptat prin 29,8% în 2017 și 23,4% în 2019. După o perioadă de fluctuație în timpul pandemiei, când valoarea a fost de 23,5% în 2020, indicatorul a continuat să scadă constant, ajungând de la 16,6% în 2023 la actualul nivel de 8,1% în 2025.
În contextul european, România se poziționează încă deasupra mediilor de pe continent. În 2025, indicatorul pentru Uniunea Europeană a fost de 5,5%, în timp ce în România acesta a fost de 8,1%, o diferență de 2,6 puncte procentale. România se află în lista statelor cu valori ridicate, alături de Finlanda, care are 11,3%, Slovacia cu 8,5% și Danemarca cu 8,3%, fiind mult peste țări precum Cipru sau Slovenia.
Este esențial de înțeles că datele provin din statisticile EU-SILC și măsoară strict imposibilitatea financiară de a deține un vehicul. Această distincție este crucială, deoarece indicatorul nu măsoară absența mașinii, ci capacitatea de a o suporta economic. Comisia Europeană utilizează aceste date pentru a analiza sărăcia de transport, evaluând accesul la mobilitate și costurile aferente, fără a face o legătură directă cu numărul de înmatriculări noi de autoturisme.
Schimbarea de paradigmă este vizibilă în raport cu deceniul trecut, când România înregistra o pondere de 35,5% în 2015. Deși indicatorul a scăzut drastic, acesta rămâne un element de monitorizare pentru standardele de viață și accesul la resurse. Diferența dintre posesia unui autoturism și capacitatea de a plăti pentru acesta rămâne un punct central în analiza economică a mobilității cetățenilor în cadrul Uniunii Europene.
Datele Eurostat privind accesibilitatea financiară a unui autoturism sunt distincte de statisticile privind parcul auto actual sau de numărul de înmatriculări noi de mașini. Această metodologie de monitorizare a venitului și condițiilor de viață permite identificarea nivelului de sărăcie de transport, oferind o imagine clară asupra capacității de consum a populației în raport cu costurile de mobilitate.