Fed a majorat în unanimitate dobânda cu 25 de puncte de bază pe 16 septembrie 2026, stabilind intervalul țintă al ratei fondurilor federale la 3,75%-4,00%. Această mișcare reprezintă prima majorare din 2023 încoace și vine într-un context în care proiecțiile oficialilor indică încă o creștere a dobânzii până la sfârșitul anului. Totuși, președintele Fed, Kevin Warsh, a refuzat să ofere piețelor orientări clare privind pașii următori ai băncii centrale.
Presiunea pentru această decizie provine din date economice care indică o cerere peste așteptări. Vânzările cu amănuntul din SUA au crescut în august 2026 cu 1,2%, depășind estimările economiștilor, în timp ce prețurile de import au urcat cu 7,0% față de august 2025. Deși creșterea economică reală este revizuită în sus la 2,3%, iar șomajul este la 4,1%, aceste cifre nu impun în sine o politică restrictivă, însă nivelul prețurilor sugerează că dobânda actuală nu a redus suficient presiunile inflaționiste.
Refuzul lui Kevin Warsh de a utiliza instrumentul de „forward guidance” a generat nesiguranță, reflectată în randamentele titlurilor americane pe 10 ani, care au urcat la 5,01%. În lipsa comunicării verbale explicite, singurul semnal public rămâne documentul Summary of Economic Projections. Mediana proiecțiilor pentru finalul anului 2026 indică o rată a fondurilor federale de 4,1%, ceea ce sugerează încă o majorare, însă poziția individuală a președintelui Fed rămâne necunoscută pentru investitori.
Impactul majorării dobânzii se resimte și în costul creditului pentru consumatori în SUA, unde rata medie pentru ipotecare pe 30 de ani a ajuns la 7,04% pe 21 septembrie 2026. Deși proiecțiile Fed nu indică o recesiune pe termen scurt, există riscul unei deteriorări a calității creditului și a scăderii valorii activelor în următoarele șase până la optsprezece luni. Această situație pune presiune pe stabilitatea economică, în condiții de concurență pentru capital și factori geopolitici.
România resimte această decizie prin două canale, fiind afectată de costul finanțării externe și de politica BNR. Costul protecției contra riscului de neplată (CDS) pentru România este cel mai ridicat dintre statele cu rating investment-grade, fiind de 144 de puncte de bază în septembrie. În același timp, dacă Fed continuă majorările, spațiul de manevră al BNR pentru reduceri de dobândă ar putea fi limitat, pentru a evita deprecierea leului și ieșirile de capital.
Contextul economic global este marcat de presiuni inflaționiste importate, provenite în principal din sectorul energiei și din lanțurile de aprovizionare. Aceste forțe externe afectează atât Fed, cât și BNR, obligându-le să gestioneze ratele dobânzii pentru a tempera inflația fără a destabiliza creșterea. În acest cadru, deciziile băncii centrale americane rămân un factor critic pentru stabilitatea costurilor de creditare și a fluxurilor de capital la nivel internațional.