Analiza realizată de AEI relevă faptul că prețul energiei produse din cărbune nu se limitează doar la suma plătită pentru un MWh produs. În realitate, costul total este influențat de o serie de factori care nu apar direct în facturile de electricitate. Acestea includ ajutoare publice, datorii acumulate, pierderi ale companiilor de stat și investiții care au fost amânate de către operatori.
Conform studiului, subvențiile oferite de stat nu reduc efectiv prețul energiei, ci doar modifică modul în care este achitată aceasta. Dumitru Chisăliță explică faptul că subvenția nu face energia mai ieftină, ci doar mută plata din factura de electricitate direct în bugetul statului. Astfel, consumatorii plătesc aceleași sume, dar prin intermediul taxelor și a resurselor publice, nu doar prin facturi directe.
În perioada cuprinsă între 2005 și 2008, costul rămas în sarcina producătorilor, după aplicarea sprijinului statului, putea fi mai mic decât prețul mediu al energiei pe piață. Totuși, această comparație nu a inclus toate cheltuielile suportate de economia națională. Analiza arată că, începând cu anul 2013, chiar și costul rămas producătorilor după primirea ajutoarelor a depășit constant prețul mediu angro al electricității.
Evoluția costurilor a devenit și mai critică după anul 2018, când diferența dintre prețul pieței și costul de producție s-a mărit semnificativ. Această tendință a fost alimentată de scumpirea certificatelor de emisii de CO₂ și de probleme structurale vechi. Printre acestea se numără echipamentele și centralele îmbătrânite, procesul de extracție tot mai costisitor, necesarul de mentenanță și lipsa investițiilor necesare pentru modernizare.
Pe lângă cheltuielile directe de producție, există și costuri ulterioare care vor rămâne în sarcina economiei. Acestea vizează închiderea minelor și procesul de refacere a terenurilor afectate de activitatea de extracție. Aceste elemente reprezintă cheltuieli care vor fi suportate în anii următori, adăugând o presiune suplimentară asupra bugetelor publice și asupra stabilității costurilor energetice pe termen lung.
Sectorul energetic românesc este supus constant unor schimbări de reglementări și de prețuri la nivel global, factori care influențează direct costul de producție. În contextul tranziției energetice, gestionarea costurilor aferente combustibililor fosili rămâne o provocare majoră pentru echilibrul fiscal al statului și pentru stabilitatea prețurilor pentru consumatorii finali.