În dimineața zilei de 13 septembrie 2008, sediul Federal Reserve din New York, situat pe Liberty Street, a devenit centrul unei reuniuni de urgență. Henry Paulson, secretarul Trezoreriei, și Timothy Geithner, șeful Fed New York, au convocat directorii marilor bănci de pe Wall Street. Scopul principal al întâlnirii era găsirea unui cumpărător pentru Lehman Brothers, o instituție cu o vechime de 158 de ani și active de peste 600 de miliarde de dolari.
Situația financiară era extrem de fragilă, având în vedere că acțiunile Lehman Brothers se prăbușiseră cu peste 90% de la începutul anului respectiv. În săptămâna precedentă evenimentului, prețul titlului scăzuse de la aproximativ 16 dolari la sub 4 dolari, în timp ce indicele Dow Jones se situa în jurul valorii de 11.400 de puncte. Piața era deja marcată de intervenții anterioare, precum salvarea Bear Stearns în martie și naționalizarea Fannie Mae și Freddie Mac cu doar o săptămână înainte.
În cadrul negocierilor de urgență, Bank of America și Barclays au fost identificate ca potențiali salvatori ai băncii. Bank of America a decis însă să se retragă din proces, alegând să se concentreze pe achiziția Merrill Lynch, care se afla și aceasta într-o poziție precară. Deși Barclays părea dispus să finalizeze tranzacția, autoritatea de reglementare din Marea Britanie a refuzat să garanteze obligațiile Lehman Brothers fără un vot al acționarilor, proces care ar fi durat săptămâni.
Decizia lui Henry Paulson de a refuza utilizarea banilor publici a fost decisivă în absența unui cumpărător dispus să preia riscurile. Lipsa garanțiilor necesare a blocat orice tentativă de salvare, ducând direct la depunerea cererii de faliment sub Chapter 11 de către Lehman Brothers în data de 15 septembrie 2008. Acest eveniment a provocat o reacție violentă a piețelor și o panică instantanee care s-a extins rapid la nivelul întregului sistem financiar global.
Colapsul a afectat direct piața fondurilor monetare, un segment considerat anterior ultra-sigur, în special prin scăderea valorii Reserve Primary Fund din cauza expunerii pe Lehman Brothers. Această prăbușere a dus la blocarea aproape completă a creditului interbancar, generând o instabilitate sistemică. Evenimentele de atunci au demonstrat cât de vulnerabile pot fi piețele de capital în fața unei crize de încredere care afectează lichiditatea globală.
Istoria financiară a fost marcată de astfel de momente de volatilitate, însă contextul economic actual este determinat de alte dinamici, precum inflația care depășește creșterea salariilor în SUA. În timp ce în 2008 lumea urmărea prăbușirea unor giganți bancari, în contextul actual de pe 13 septembrie 2026, atenția se îndreaptă spre puterea de cumpărare a consumatorilor și spre schimbările de reglementare în sistemul fiscal și de creditare.