Evoluția economică a României din ultimul sfert de secol s-a bazat pe un model de consum intens de resurse, fără a crește productivitatea acestora. Conform unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), pe baza datelor Eurostat, plusul de producție național a fost realizat printr-un consum tot mai mare de materiale. Această direcție de dezvoltare contravine principiilor de sustenabilitate promovate la nivel european și pune în pericol creșterea economică pe termen lung.
Datele Eurostat arată că, în anul 2025, productivitatea resurselor în România a rămas la un nivel similar cu cel înregistrat în anul 2000. În aceeași perioadă, media Uniunii Europene a înregistrat o creștere de aproximativ 50%, iar Polonia a avansat cu 90%, în timp ce Bulgaria a crescut cu 40%. Indicatorul de care se discută raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale, incluzând materialele extrase intern, importurile și scăzând exporturile.
Dumitru Chisăliță subliniază că Programul de Guvernare trebuie să identifice cauzele utilizării ineficiente a resurselor pentru a crește valoarea adăugată. El menționează că stagnarea nu înseamnă lipsa progresului, ci faptul că creșterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale. Guvernul trebuie să analizeze dacă ineficiența provine din risipa de resurse, managementul deficitar, tehnologii slabe sau construcția de infrastructură necesară.
În ceea ce privește valorificarea activelor naționale, președintele AEI consideră că este necesară o analiză a valorii economice rămase în țară prin prelucrare și tehnologie. Nu este suficient un inventar al gazelor, pădurilor sau terenurilor agricole, deoarece acesta nu reprezintă un bilanț al prosperității. Autoritățile trebuie să determine ce exportăm în stare brută și ce verigi de producție lipsesc pentru a asigura competitivitatea sectoarelor economice.
Sectorul energetic necesită, de asemenea, o abordare axată pe modernizare și reducerea pierderilor, nu doar pe oferirea de sprijin public. Dumitru Chisăliță susține că sprijinul pentru industrie trebuie legat de rezultate verificabile, pentru a evita finanțarea repetată a vulnerabilităților. Obiectivul final trebuie să fie o producție competitivă, care să genereze venituri și locuri de muncă sustenabile, în loc de subvenții care produc doar o bunăstare temporară.
Eficiența utilizării resurselor este un indicator cheie în analiza performanței economice la nivel global. În cadrul Uniunii Europene, gestionarea materialelor este strâns legată de obiectivele de mediu și de competitivitatea industrială. România se confruntă cu o provocare majoră în a trece de la un model bazat pe volumul de consum la unul bazat pe valoarea adăugată, pentru a asigura stabilitatea socială și economică.