România traversează o perioadă critică în ceea ce privește gestionarea finanțelor publice, datoria de stat depășind pragul de 60% din PIB. Conform datelor analizate prin instrumentul „Vitezometrul datoriei publice”, statul român se împrumută într-un ritm de aproximativ 4.600 de lei pe secundă. Această cadență de acumulare reprezintă echivalentul a 400 de milioane de lei în fiecare zi, o cifră care reflectă necesitatea continuă de finanțare a bugetului de stat.
Christian Năsulea, profesor de economie mondială, avertizează că această dinamică accelerează creșterea datoriei din cauza unui deficit bugetar foarte mare. Expertul subliniază că această situație transformă statul într-unul dependent de deciziile agențiilor de rating externe. Un eveniment neobișnuit a fost trimiterea unei scrisori de către Moody's către statul român, în care ministrul de Finanțe, Nazare, a fost menționat ca un element critic pentru menținerea traiectoriei fiscal-bugetare a țării.
Analiza raportată la veniturile reale ale statului oferă o perspectivă și mai alarmantă asupra sustenabilității economiei. Datoria publică actuală reprezintă echivalentul tuturor veniturilor încasate de stat pe o perioadă de peste 20 de luni. Christian Năsulea explică faptul că, dacă statul ar direcționa 100% din încasări către stingerea datoriei, fără a cheltui niciun leu pentru spitale, școli sau salarii, ar dura aproape doi ani pentru a o achita integral.
În prezent, deficitul bugetar reprezintă 22,2% din veniturile statului, ceea ce înseamnă că România trebuie să împrumute între o cincime și un sfert din banii colectați doar pentru a menține sistemul în funcțiune. Christian Năsulea menționează că mărirea taxelor nu mai reprezintă o soluție viabilă, deoarece ar putea sufoca o economie care stagnează deja în proximitatea ratei zero de creștere. O astfel de măsură ar putea împinge țara direct într-o recesiune economică.
Problema este agravată de ceea ce expertul numește abordări pro-ciclice, precum indexarea masivă a pensiilor în perioade de criză. Christian Năsulea compară situația cu un împrumut luat la un IFN cu dobânzi uriașe pentru a obține un confort temporar, ignorând riscul de faliment. Guvernele au ales să mențină o creștere economică artificială prin împrumuturi, evitând măsuri nepopulare pentru a proteja câștigurile electorale pe termen scurt, sacrificând astfel stabilitatea pe termen lung.
Evoluția indicatorilor fiscali a fost marcată de o creștere bruscă a datoriei după șocul din 2020, când cheltuielile masive au alterat echilibrul bugetar. Înainte de pandemie, nivelul datoriei publice era de sub 35% din PIB, însă după perioada de criză, aceasta a depășit pragul de 60%. Această tranziție rapidă a fost alimentată de deciziile politice de a nu transmite populației faptul că perioadele de abundență economică s-au încheiat.