Uniunea Europeană pregătește implementarea unui mecanism special denumit Sponge Facility, menit să ajute orașele să gestioneze eficient apa de ploaie. Această inițiativă urmărește adoptarea modelului de „orașe-burete”, inspirat din China, pentru a reduce incidența inundațiilor cauzate de precipitații torențiale. Scopul principal este dublu, vizând atât protecția împotriva inundațiilor, cât și asigurarea unei rezerve de apă pentru perioadele de secetă prin refolosirea resurselor naturale.
Conceptul de oraș-burete a fost introdus la începutul anilor 2000 de către arhitectul peisagist Kongjian Yu. Principiul de funcționare se bazează pe utilizarea iazurilor, a zonelor umede și a șanțurilor cu vegetație pentru a reține apa înainte ca aceasta să ajungă în sistemul de canalizare. Această apă poate fi ulterior utilizată pentru irigarea parcurilor sau pentru refacerea pânzei freatice, în timp ce vegetația contribuie la răcorirea străzilor în perioadele de caniculă.
China a început aplicarea acestui model după inundațiile din 2012 de la Beijing, care au provocat 79 de victime. După adoptarea unor reguli naționale în 2014, țara a lansat un program-pilot în 16 orașe și urmărește ca până în 2030 opt din zece zone urbane să funcționeze după acest sistem. Comisia Europeană a integrat cerința pentru astfel de orașe în Strategia pentru reziliența apei din 2025.
În România, Primăria Capitalei a anunțat că toate proiectele publice vor include elemente de tip „oraș-burete” după ploaia torențială din 30 iunie 2026. În Sectorul 3 este deja funcțional un bazin subteran de 2.000 de metri cubi, în timp ce alte două sunt în proces de construcție pentru a iriga parcurile. Tot în București, în Parcul Tineretului, a început în aprilie amenajarea primei grădini de ploaie, în timp ce la Timișoara, compania Aquatim discută cu primăria implementarea conceptului.
Deși eficient, acest model nu reprezintă o soluție universală, deoarece în zonele cu infrastructură densă, clădiri protejate sau conducte îngropate, intervențiile sunt limitate la plantări de copaci sau acoperișuri verzi. De asemenea, în cazul furtunilor extreme, solul se poate satura, iar rezervoarele se pot umple, așa cum s-a întâmplat la inundațiile din Valencia în 2024. Orașele vor continua să aibă nevoie de canalizare clasică și de trasee de evacuare a apei.
Implementarea unor astfel de infrastructuri verzi face parte dintr-un context mai larg de adaptare la schimbările climatice și de gestionare a resurselor naturale la nivel european. Strategiile de reziliență, precum cele propuse de Comisia Europeană, urmăresc transformarea modului în care mediul urban interacționează cu fenomenele meteorologice extreme, trecând de la evacuarea rapidă a apei la stocarea și utilizarea controlată a acesteia.