Franța și Germania au anunțat un acord politic pentru relaxarea regulilor europene privind emisiile de CO₂ pentru autoturismele noi după anul 2035. Acest compromis, prezentat de Emmanuel Macron și Friedrich Merz la 16 octombrie 2026, urmărește să permită comercializarea vehiculelor cu motoare termice prin flexibilizarea normelor de emisii. În schimb, cele două state solicită condiții mai favorabile pentru vehiculele și componentele care sunt fabricate în Europa, încercând astfel să influențeze negocierile privind Actul privind accelerarea industrială.
Acest compromis reunește două teme sensibile care au creat divergențe între statele membre ale Uniunii Europene. Pe de o parte, Germania solicită o flexibilitate tehnologică sporită pentru constructorii auto, incluzând posibilitatea menținerii pe piață a modelelor hibride și a celor cu motoare termice. Pe de altă parte, Franța pune accent pe implementarea unor reguli de preferință europeană, având ca scop protejarea locurilor de muncă și a investițiilor din industria auto în fața concurenței internaționale.
Regulamentul (UE) 2023/851 stabilește în prezent o țintă de reducere de 100% a emisiilor medii de CO₂ pentru vehiculele noi începând cu anul 2035. Noua abordare negociată de Paris și Berlin ar putea menține o reducere de 90%, dar ar elimina necesitatea utilizării unor mecanisme de compensare pentru restul de 10% din emisii. Această schimbare ar putea influența modul în care producătorii își organizează flotele de vehicule, deoarece comercializarea modelelor cu emisii mai mari va depinde de proporția vehiculelor electrice din gama lor.
O altă componentă majoră a acordului vizează conținutul local al vehiculelor pentru a stimula lanțurile de aprovizionare europene. Conform detaliilor din raport, una dintre opțiunile discutate ar impune ca aproximativ 70% din componentele unui automobil să fie de origine europeană, cu excepția bateriei. Pentru baterii, s-a propus ca cel puțin 10% din conținutul acestora să provină din Europa. Aceste praguri nu sunt încă cerințe juridice, dar urmăresc ca fondurile publice să susțină mai multe etape ale producției pe continent.
Discuțiile privind originea componentelor includ și posibilitatea de a trata Regatul Unit ca un partener de încredere, datorită integrării economice. Această abordare ar putea beneficia producătorii care își distribuie activitățile industriale între Uniunea Europeană și Regatul Unit. Totuși, implementarea acestor reguli rămâne complexă, deoarece depinde de modul în care vor fi stabilite criteriile de eligibilitate și de tratamentul acordat altor parteneri comerciali precum Norvegia, Islanda sau Elveția, în contextul reglementărilor comerciale internaționale.
Acordul franco-german intervine într-un context de presiuni economice globale, în care piețele de capital precum Nasdaq au înregistrat declinuri semnificative. În timp ce organizațiile de mediu avertizează că flexibilizarea obiectivelor poate încetini tranziția spre mobilitatea electrică, liderii europeni susțin că este necesară o adaptare la cererea consumatorilor și la costurile tehnologiei. Modificarea standardelor de emisii și adoptarea preferinței industriale necesită însă finalizarea procedurilor legislative la nivelul Parlamentului European și al Consiliului UE.