România a achitat sume considerabile către bugetul Uniunii Europene din cauza volumului mare de deșeuri de ambalaje din plastic care nu sunt reciclate. Această taxă, aplicată începând cu 1 ianuarie 2021, reprezintă o resursă proprie calculată pe baza cantității de plastic nereciclat. În perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 1 octombrie 2025, totalul contribuțiilor plătite de România a ajuns la 5.055.420.257 lei, ceea ce înseamnă aproape 1 miliard de euro.
Conform datelor Eurostat, în anul 2024, media de deșeuri de ambalaje din plastic generate de un locuitor din Uniunea Europeană a fost de 35,9 kg. Din această cantitate, doar 15,3 kg au fost reciclate, ceea ce înseamnă o diferență de 20,6 kg per persoană. Astfel, rata medie de reciclare la nivelul comunității europene a fost de 42,4%, lăsând o cantitate semnificativă de materiale pentru taxarea către bugetul central al UE.
Evoluția plăților efectuate de România arată o creștere constantă a costurilor pentru bugetul de stat. În 2021, contribuția a fost de 568.441.792 lei, urmată de 967.520.790 lei în 2022 și 1.076.896.768 lei în 2023. Pentru anul 2024, suma a fost de 1.316.701.387 lei, iar pentru perioada 1 ianuarie – 1 octombrie 2025, contribuția a ajuns deja la 1.125.859.520 lei. Această progresie evidențiază presiunea financiară exercitată de sistemul actual de gestionare a deșeurilor.
Problemele sistemului de colectare și reciclare includ necesitatea unui acces real la colectarea separată și a unei trasabilități clare a materialului. Nu este suficientă simpla existență a punctelor de colectare dacă deșeurile sunt ridicate neregulat sau dacă fracțiile sunt amestecate ulterior. Este esențial ca traseul materialului să fie verificabil de la generator până la instalația de reciclare, asigurând coerența datelor privind cantitățile colectate, sortate și efectiv reciclate.
Companiile care introduc produse ambalate pe piață sunt direct afectate de costul plasticului nereciclat, având nevoie de o abordare bazată pe proiectarea ambalajelor. Reducerea greutății, eliminarea componentelor dificil de separat și creșterea conținutului reciclat pot diminua riscurile financiare. De asemenea, producătorii trebuie să dețină evidențe detaliate privind materialul, greutatea și destinația ambalajelor pentru a respecta obligațiile actuale de răspundere extinsă a producătorului (EPR) și noile cerințe europene.
Mecanismul de taxare este bazat pe o cotă uniformă de 0,80 euro pe kilogram de plastic nereciclat, o măsură implementată pentru a stimula economia circulară în statele membre. Această taxă funcționează ca un stimul financiar pentru reducerea deșeurilor, însă plata către bugetul UE nu reprezintă un substitut pentru investițiile necesare în infrastructura locală de sortare și reciclare.