Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol a ajustat în jos prognozele privind evoluția consumului global de petrol pentru anul 2026. Estimările privind creșterea cererii au fost reduse cu 400.000 de barili pe zi (bpd), marcând a șasea înrăutățire consecutivă a previziunilor grupului. Secretarul general al organizației, Haitham Al Ghais, a atribuit această scădere impactului economic generat de războiul din Orientul Mijlociu, conform informațiilor furnizate de Reuters și investinglive.com.
În ciuda acestor ajustări negative pentru anul 2026, care reflectă dinamica actuală a pieței, Haitham Al Ghais a menționat că organizația anticipează o redresare a cererii de țiței în anul 2027. Această perspectivă optimistă pe termen lung contrastează cu dificultățile imediate de pe piață, însă deciziile grupului sunt influențate direct de evoluțiile geopolitice. În prezent, organizația încearcă să navigheze într-un context de incertitudine economică majoră.
Paralel cu scăderea prognozelor de consum, prețul petrolului a cunoscut o creștere semnificativă pe piața internațională. Luni, cotația barilului de petrol Brent din Marea Nordului a depășit pragul de 105 dolari, pe fondul escaladării tensiunilor din Orientul Mijlociu. Această situație este marcată de faptul că, deși cererea estimată este în scădere, presiunea geopolitică menține prețurile la niveluri ridicate, afectând stabilitatea pieței energetice globale.
Capacitatea de producție a grupului OPEC+ a fost limitată de blocarea Strâmtorii Ormuz, ceea ce a împiedicat implementarea unor creșteri planificate. Deși s-a convenit asupra reînceperii majorărilor producției din aprilie, închiderea acestei rute majore a făcut imposibilă atingerea cotelor stabilite. Analistii subliniază că războiul din Iran a deteriorat infrastructura energetică și a erodat cota de piață a organizației, reducând astfel puterea de influențare a prețurilor.
Deciziile grupului OPEC+ de a anunța șase creșteri ale producției începând cu luna martie au avut un efect limitat în realitate. Din cauza blocajului din Strâmtoarea Ormuz, majoritatea acestor majorări au rămas doar pe hârtie, fără un impact real asupra volumelor de petrol disponibile. Singura excepție a fost decizia din iulie, perioadă în care un scurt armistițiu între SUA și Iran a oferit speranțe privind redeschiderea rutei de transport.
Istoricul organizației arată o fluctuație constantă a influenței sale asupra pieței mondiale de energie. În anii '70, cota OPEC în producția globală a atins un vârf de aproximativ 50%, însă aceasta a scăzut la 30% în mijlocul anilor '80. Această scădere a fost cauzată de creșterea producției de petrol în alte regiuni, precum Marea Nordului, Alaska și Siberia, context în care a apărut și cadrul extins OPEC+ în 2016.