România se confruntă cu o criză economică fără precedent, caracterizată prin creșterea datoriei publice, a dobânzilor și a inflației, cea mai mare din Europa. În acest context, experții avertizează că adevărata reformă nu mai poate fi amânată, deoarece economia riscă să intre în colaps. Deși politicienii, inclusiv premierul interimar Ilie Bolojan, menționează des conceptul de reformă, analiștii consideră că acesta a devenit o formă fără fond, fără implementări concrete în practică.
Analistul Cristian Socol propune o reformă administrativă inteligentă, luând ca studiu de caz Ministerul Economiei. Acesta recomandă reducerea impactului volatilității politice asupra funcțiilor de conducere executivă din ministere, evitând uniri sau divizări care produc rezultate suboptimale. Socol propune o reformă structurală pe patru paliere: repoziționarea instituțională, creșterea performanței prin expertiză, optimizarea organigramei printr-un model suplu și flexibil, fără concedieri, și îmbunătățirea guvernanței corporative împreună cu optimizarea bugetului.
Bogdan Glăvan observă că lipsa unei presiuni publice autentice este principalul motiv pentru care reformele sunt lăsate în voia inerției statului. Specialistul susține că politicienii livrează ceea ce vrea poporul, iar fără o dorință reală de schimbare a societății, transformările sunt imposibile. El pledează pentru reconstrucția capitalului prin crearea unor condiții permisive pentru investiții și producție, evitând în același timp birocrația și reglementările care încetinesc economia, menționând că procesul de debirocratizare pare să facă un pas înainte și doi înapoi.
În ceea ce privește fiscalitatea, Bogdan Glăvan critică faptul că reformele fiscale actuale s-au limitat doar la creșterea taxelor, fără a aduce schimbări reale. El propune ca, în loc de măsuri de acest tip, s-ar fi putut aloca un procent mai mare din CAS către Pilonul 2 de Pensii pentru beneficii directe. Adrian Negrescu completează această perspectivă, subliniind că marile creșteri de taxe trebuie evitate, deoarece economia nu mai poate suporta un nou șoc fiscal după valul din ultimul an, propunând că banii ar trebui căutați în colectare și combaterea evaziunii.
Adrian Negrescu atrage atenția asupra eșecului gestionării fondurilor PNRR, menționând că România a atras doar 13 miliarde de euro din totalul de 30 de miliarde disponibile. Pierderea a 770 de milioane de euro în luna august este prezentată ca o dovadă a impotenței statului în a implementa reformele necesare pentru infrastructură, școli sau grădinițe. Specialistul avertizează că un guvern care alege taxe noi în loc de reforme riscă să sufoce creșterea economică necesară pentru reducerea deficitului bugetar.
Contextul economic actual este marcat de o dificultate majoră în utilizarea resurselor europene pentru dezvoltare. Deși PNRR a fost prezentat de decidenți, de la Klaus Iohannis până la guvernul actual, ca o sursă de relansare, realitatea indică un succes limitat al reformelor. Capacitatea statului de a transforma fondurile disponibile în proiecte concrete de infrastructură și educație rămâne o provocare critică pentru stabilitatea macroeconomică a țării pe termen lung.