ANAF a introdus o nouă procedură prin care administratorii, asociațiile sau acționarii pot fi trași la răspundere, alături de debitorul principal, pentru plata datoriilor fiscale. Reglementarea vizează situațiile de răspundere solidară, în care alte persoane, fie fizice, fie juridice, pot fi obligate să achite restanțele fiscale ale unei entități. Această decizie a fost oficializată prin Ordinul nr. 1.163/2026 și a intrat în vigoare la data de 14 octombrie 2026.
Obiectivul principal al acestei noi reglementări este de a evita aplicarea automată a răspunderii doar pe baza statutului unei persoane, cum ar fi calitatea de administrator sau de asociat. Autoritățile fiscale vor trebui să realizeze o analiză bazată pe fapte concrete, examinând perioada relevantă și existența unei legături directe între conduita persoanei vizate și obligațiile fiscale neplătite. Evaluarea va include și analiza reaua-credință sau a conduitei imputabile, în funcție de cadrul legal specific fiecărui caz.
Procesul de analiză impune ca persoana vizată să fie audiată oficial în cadrul procedurii. Aceasta are dreptul de a consulta întreaga documentație care stă la baza deciziei și de a prezenta obiecțiuni sau explicații scrise, însoțite de documente justificative. Înainte de a emite o decizie finală, organul fiscal are obligația de a analiza în detaliu toate susținerile și probele oferite de persoana care riscă să poarte răspunderea solidară.
Noile prevederii sunt aplicabile și pentru procedurile care au fost deja începute în momentul implementării. Totuși, reglementarea nu afectează actele procedurale care au fost îndeplinite legal anterior și nici nu modifică efectele juridice care au fost deja produse. Această abordare asigură o tranziție către noul sistem de analiză a datoriilor fiscale, păstrând validitatea acțiunilor administrative desfășurate înainte de intrarea în vigoare a Ordinului nr. 1.163/2026.
În cadrul sistemului fiscal românesc, răspunderea solidară reprezintă un mecanism prin care statul poate recupera creanțe de la terți atunci când debitorul principal nu poate sau nu vrea să achite. Această măsură este utilizată pentru a preveni evaziunea fiscală sau abuzurile de gestiune, asigurându-se că persoanele care au control asupra resurselor unei companii nu pot evita obligațiile de plată prin simpla delegare a responsabilităților către entitatea juridică.
ANAF, răspundere solidară, datorii fiscale, legislație fiscală, administratori