Economia românească traversează o perioadă de transformare delicată, încercând să revină la o viteză de croazieră după o perioadă de creștere accelerată care a consumat resurse masive. Dan Manolescu, președintele Camerei Consultanților Fiscali, avertizează că procesul de adaptare are un risc ridicat de deraiere din cauza instabilității politice și a contextului internațional incert. Această perioadă de tranziție pune sub presiune agenții economici, care se confruntă cu resurse limitate și un mediu de afaceri volatil.
Instabilitatea legislativă și necesitatea unor corecții fiscale reprezintă principalele riscuri pentru perioada următoare. Dan Manolescu subliniază că, odată cu instalarea unui nou Guvern, vor fi necesare ajustări, cum ar fi rezolvarea problemei taxării inverse la anumite tranzacții, care trebuie reglementată până la începutul anului viitor. De asemenea, există așteptări privind dispariția impozitelor IMCA și ICAS, însă există temeri că anumite taxe, precum cea pe petrol și gaze, ar putea fi prelungite, similar cu ce s-a întâmplat anterior.
Mediul de afaceri nu mai poate suporta creșteri suplimentare de taxe, în special în sectoarele HoReCa și retail, unde consumul a scăzut. Dan Manolescu explică faptul că deficitele cumulate din 2020 până în 2025 au ajuns la aproximativ 650 de miliarde de lei, sumă care a fost împrumutată pentru a susține economia. Această situație a generat dezechilibre în balanța comercială și de plăți, deoarece producția locală nu a reușit să acopere întreaga cerere suplimentară, care s-a îndreptat către importuri.
Sarcina fiscală asupra firmelor a crescut semnificativ prin reversarea măsurilor de relaxare fiscală implementate începând cu anul 2015. O microîntreprindere care anterior plătea aproximativ 6% taxă totală (1% pe cifra de afaceri și 5% pe dividende) se confruntă acum cu o taxare de aproape 30%, dacă include impozitul pe profit de 16% și cel pe dividende de 16%. Această presiune, cumulată cu costurile ridicate la energie și carburanți, pune în pericol rentabilitatea multor afaceri mici și mijlocii.
Taxarea muncii rămâne la un nivel ridicat din cauza contribuțiilor sociale, a lipsei de plafonare și a deducerilor insuficiente. Dan Manolescu menționează că sarcina fiscală totală pentru un angajat poate ajunge la 41-42%, la care se adaugă contribuția asiguratorie pentru muncă plătită de angajator. Discuția despre implementarea taxării progresive este relevantă, deoarece aceasta ar putea permite crearea unui sistem de deduceri mai echitabil, însă trebuie gestionată cu atenție pentru a nu crea noi probleme administrative.
Contextul fiscal românesc este marcat de o presiune bugetară constantă, de la pandemie încoace, cu deficite de 8-9%. Din cauza dobânzilor de 7% aplicate României, comparativ cu ratele de 5,4% pentru SUA sau peste 3% pentru Germania, datoria acumulată devine o povară majoră. Fără un excedent bugetar, statul este nevoit să rostogolească datoria, ceea ce limitează capacitatea de investiții și de relaxare fiscală pentru sectorul privat.