Implementarea mecanismului de flexibilitate a consumului de energie electrică, cunoscut sub denumirea de Demand Side Response (DSR), poate deveni o alternativă viabilă pentru menținerea funcționării sistemului energetic românesc. Această strategie sprijină tranziția energetică pe termen lung și poate reduce necesitatea de a utiliza capacitățile pe cărbune pentru acoperirea vârfurilor de consum. Un prim pas concret a fost făcut la 1 septembrie, când Transelectrica a activat un grup de consumatori prin intermediul agregatorului Flexumers.
În cadrul acestui test inițial, consumatorii au reușit să reducă volumul de energie utilizat cu 3 MW pentru o durată de o jumătate de oră. Deși acest volum este considerat modest, acesta reprezintă un semnal important privind capacitatea cererii de a contribui la echilibrarea sistemului electroenergetic național. Potențialul de dezvoltare pentru DSR în România este semnificativ, conform estimărilor furnizate de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER).
Analizele indică faptul că România ar putea atinge un potențial de 235 MW în sectorul industrial și 1.800 MW la nivelul gospodăriilor prin utilizarea DSR. Un astfel de mecanism extins ar putea acoperi deficitul de energie și ar putea genera economii anuale de aproximativ 150 de milioane de euro. Nadia Maki, Senior Researcher la EPG, subliniază că un mecanism DSR ar putea acoperi deficitul din sistem la un cost de mai puțin de un sfert față de menținerea capacităților pe cărbune.
Pentru a crește eficiența, Nadia Maki propune extinderea serviciului de flexibilitate prin publicarea volumelor contractate și a prețurilor din licitații, precum și introducerea unui produs sezonier pentru perioadele de iarnă și vară. Este necesară, de asemenea, simplificarea procesului de agregare pentru IMM-uri și extinderea cadrului de flexibilitate pentru a include piețele angro. Această abordare ar permite consumatorilor și agregatorilor să acumuleze venituri din surse diferite, îmbunătățind viabilitatea economică a sistemului.
Tranziția energetică implică și o componentă socială majoră, având în vedere impactul închiderii centralelor pe cărbune asupra comunităților afectate. România dispune de aproximativ 2,14 miliarde de euro prin Fondul Uniunii Europene pentru o Tranziție Justă, resurse destinate investițiilor necesare pentru a înlocui locurile de muncă pierdute. Nadia Maki recomandă ca includerea DSR să devină un criteriu de eligibilitate pentru proiectele industriale finanțate în regiunile carbonifere, alături de măsuri de sprijin pentru lucrătorii din aceste centrale.
Evoluția pieței de energie electrică rămâne un subiect de interes major, în contextul în care există avertismente privind posibile creșteri ale costurilor pentru consumatorii casnici. Monitorizarea capacităților de rezervă și a mecanismelor de echilibrare precum DSR este esențială pentru stabilitatea economică și pentru gestionarea riscurilor legate de securitatea energetică în perioadele de stres ale sistemului.