O singură explozie nucleară efectuată la o altitudine suficient de mare ar putea scoate din funcțiune aproape toți sateliții de pe orbita joasă a Pământului. Conform unui nou studiu realizat de cercetători, o astfel de catastrofă ar putea distruge capacitatea de operare a aproape întregii rețele orbitale în decurs de o lună. În prezent, pe orbita joasă se află peste 13.000 de sateliți, care asigură servicii esențiale precum prognozele meteo, comunicațiile telefonice, datele și internetul prin satelit.
Cercetătorii de la Universitatea Wisconsin-Madison și Universitatea Princeton au simulat o explozie de un megaton la 500 de kilometri deasupra Atlanticului de Sud. Această zonă, cunoscută sub numele de Anomalia Atlanticului de Sud, este o regiune în care câmpul magnetic al Pământului este neobișuit de slab. Condițiile specifice din această zonă ar amplifica efectele radiațiilor, prin captarea particulelor radioactive în regiuni prin care sateliții trec repetat în timpul orbitei lor.
Rezultatele simulării arată o degradare rapidă a infrastructurii spațiale după o astfel de detonare. În prima zi, 25% din flota de sateliți ar deveni nefuncționali, iar la sfârșitul celei de-a treia zile, acest procent ar ajunge la 78%. După o săptămână, 98% dintre sateliți ar fi scoși din funcțiune, iar după 15 zile, proporția ar crește la 99,4%. Chiar și în scenariul cu protecție suplimentară, 99,3% dintre navele spațiale ar fi neutralizate în 30 de zile.
Echipa de cercetare, condusă de Zach Petersen, subliniază că pericolul nu provine doar din impulsul inițial de radiații. Electronii rezultați din dezintegrarea produselor radioactive de fisiune sunt capturați de câmpul magnetic, formând o centură artificială de radiații care expune repetat sateliții. Un eveniment similar ar avea loc astăzi într-un mediu orbital mult mai aglomerat decât în trecut, ceea ce crește riscul de coliziuni și generarea de deșeuri spațiale.
Pe lângă pierderea sateliților, studiul estimează că ar putea avea loc aproximativ 20 de ciocniri în primii doi ani de la explozie. După un deceniu, aceste coliziuni ar putea genera aproximativ 3.900 de noi fragmente de deșeuri spațiale care să orbiteze planeta. Această acumulare ar putea duce la o creștere necontrolată a deșeurilor pe parcursul mai multor secole, făcând restabilirea serviciilor orbitale extrem de dificilă din cauza mediului poluat și radioactiv.
Istoria testelor nucleare în spațiu include 18 explozii efectuate de Statele Unite și Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece. Cea mai puternică, numită Starfish Prime, a avut loc în 1962, când un focos de 1,4 megatone a fost detonat la 400 de kilometri deasupra Oceanului Pacific. Acest test a dus la scoaterea din funcțiune a mai multor sateliți, eveniment care a impulsionat semnarea „Tratatului de Interzicere Parțială a Testelor Nucleare”.